Revista editata de:
Departamentul de Drept al Academiei de Studii Economice din Bucuresti
Si
Societatea de Științe Juridice și Administrative
ISSN: 2247-7195
e-ISSN 2248 – 0382
ISSN-L 2247 – 7195
Frecventa aparitiei:
2 numere / an
Contact:
office@TribunaJuridica.eu
PARTENERI:
CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ
PERSPECTIVE ALE DREPTULUI AFACERILOR ÎN MILENIUL AL TREILEA
www.businesslawconference.ro
INTERNATIONAL CONFERENCE
GLOBAL ECONOMICS AND GOVERNANCE
www.gegresearch.org
Editura ASE
www.editura.ase.ro
JURIDICE.ro
www.juridice.ro
|
|
Rezumat
Pe parcursul perioadei de probă, salariatul are o poziţie extrem de vulnerabilă: el
nu are nicio certitudine în privinţa continuării raporturilor de muncă. Legea nr. 40/2011 a
modificat Codul muncii în sensul extinderii perioadei de probă în cazul contractelor de
muncă încheiate pe durată nedeterminată şi a celor de muncă temporară. În plus, potrivit
noilor reglementări, perioada de timp în care angajatorul poate utiliza succesiv perioada
de probă la angajarea salariaţilor pe acelaşi post este de 12 luni. Prezenta lucrare îşi
propune să evidenţieze modalităţile de aplicare a noilor reglementări, precum şi unele
dificultăţi pe care această aplicare este de presupus a le aduce cu sine.
Cuvinte-cheie: dreptul muncii, perioadă de probă, internship
Rezumat
Pornind de la importanţa stabilirii sediului social în cadrul dreptului comercial,
studiul îşi propune să analizeze conotaţiile juridice ale sediului permanent în dreptul fiscal.
Delimitările noţionale pornesc de la reglementările europene în Legea 31/90 privind
societăţile comerciale, Legea 105/1992 privind relaţiile de drept internaţional privat,
Codul fiscal, Convenţiile internaţionale în materii de evitare a dublei impozitări. În funcţie
de încadrarea juridică fiscală a subiectului de drept ca rezident sau nerezident, studiul îşi
propune să constate care sunt deosebirile, dar şi conexiunile ce se pot stabili între
instituţiile: sediu social – sediu permanent.
Cuvinte-cheie: drept, sediu social, sediu permanent, rezident, nerezident
Rezumat
Posibilitatea instanţei de judecată de a înlocui sancţiunea disciplinară aplicată de
angajator cu una mai uşoară, aspect controversat în literatura de specialitate, reprezintă
prerogativa de a reindividualiza sancţiunea disciplinară aplicată salariatului în funcţie de
criteriile legale generale – împrejurările săvârşirii faptei, gradul de vinovăţie al
salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a
salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior. O altă problemă pusă în
discuţie şi cu privire la care nu s-a formulat un punct de vedere unitar este aceea
referitoare la posibilitatea suspendării provizorii a executării deciziei de sancţionare
disciplinară, până la soluţionarea contestaţiei cu care a fost investită instanţa de judecată,
motiv pentru care ar fi oportună intervenţia legiuitorului în sensul statuării exprese a
naturii juridice a deciziei de sancţionare disciplinară. În toate cazurile în care instanţa de
judecată a dispus anularea deciziei de sancţionare pentru nelegalitate sau netemeinice,
salariatul care a suferit un prejudiciu va beneficia de despăgubiri în temeiul art. 52 alin. 2,
art. 78 sau, după caz, art. 269 alin. 1 din Codul muncii.
Cuvinte-cheie: individualizarea sancţiunilor disciplinare, înlocuirea sancţiunilor
disciplinare, instanţa de judecată, suspendarea executării sancţiunilor disciplinare,
despăgubiri, sancţiuni disciplinare netemeinice.
Rezumat
Lucrarea este structurată pe două părţi. Prima parte cuprinde istoricul ,,cetăţeniei
Uniunii,, potrivit tratatelor anterioare Tratatului de la Lisabona, iar a doua parte se referă
la prerogativele pe care cetăţenii Uniunii le au ca urmare a acestui tratat, făcând trimitere
la documentele de aderare sau pe care le recunoaşte ca având aceeaşi forţă juridică cu
"tratatele" (Tratatul asupra Uniunii Europene şi Tratatul de funcţionare a Uniunii
Europene).
Cuvinte-cheie: cetăţenie, Uniune, Cartă, prerogative, stat membru, instituţie, drepturi
fundamentale
Rezumat
Studiul nostru îşi propune a analiza procedura de contestare a sancţiunilor
disciplinare aplicate anumitor categorii de personal, pornind de la reglementarea generală
potrivit căreia orice decizie de sancţionare disciplinară poate fi atacată la instanţele
judecătoreşti indiferent de gravitatea sancţiunii aplicate. Avem aici în vedere
reglementările speciale aplicabile cadrelor didactice, poliţiştilor, funcţionarilor publici,
militarilor, precum şi magistraţilor.
Cuvinte-cheie: sancţiune disciplinară, contestaţie, cadre didactice, poliţişti, funcţionari
publici, magistraţi
Rezumat
Prezentul studiu îşi propune să realizeze o scurtă analiză a acordurilor de
cooperare transfrontalieră dintre unităţile administrativ-teritoriale din zonele de frontieră
ale României şi structurile similare din statele vecine. Articolul cercetează forma pe care o
îmbracă aceste acorduri – contract sau tratat –, rolul întreprinderilor multinaţionale şi
dreptul aplicabil contractelor "transnaţionale", contractul de cooperare transfrontalieră
reglementat de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi natura juridică a
acestuia. În finalul articolului este analizată cooperarea transfrontalieră în documentele
internaţionale ale României semnate cu vecinii săi.
Cuvinte-cheie: acord de cooperare transfrontalieră, contract public, tratat internaţional,
unităţi administrativ-teritoriale, contracte transnaţionale, companii multinaţionale
Rezumat
Noile realităţi ale secolului al XXI-lea impun o revitalizare a sistemului economic
şi juridic pentru a depăşi efectele crizei economice. Actuala criză economică este în acelaşi
timp şi o provocare pentru mediul ştiinţific, care este chemat să găsească cele mai bune
soluţii pentru revigorarea şi adaptarea principalelor instituţii ştiinţifice. Pentru sistemul
juridic, contractul reprezintă un factor esenţial atât din punct de vedere teoretic, cât şi
practic, astfel încât noile dispoziţii legislative apar ca fiind foarte importante. Ca studiu de
caz particular, ne propunem să analizăm teoria impreviziunii atât din punct de vedere
teoretic, cât şi al consecinţelor practice pe care le va genera reglementarea acestei
instituţii în peisajul legislativ intern prin prevederile Noului Cod Civil. Departe de a ne
afilia opiniilor care într-un mod energic se situează fie pentru, fie împotriva reglementării
acestei teorii, acest articol se doreşte a fi o analiză obiectivă a teoriei impreviziunii care
reprezintă una dintre marile provocări aduse de Noul Cod Civil.
Cuvinte-cheie: analiza economică a contractelor; impreviziune; dezechilibru între
contraprestaţiile părţilor; adaptarea contractelor; noul Cod Civil
Rezumat
Prin conţinutul lor, INCOTERMS constituie un ansamblu de reguli prin care se
determină drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul de vânzare internaţională;
alegerea unei reguli de interpretare a termenilor comerciali INCOTERMS este rodul
progresului de negociere între părţi şi exprimă raportul de forţe economice dintre acestea.
În funcţie de obligaţiile părţilor într-un contract de vânzare internaţională, se
deosebesc mai multe tipuri de contracte în care sunt desemnate anumite clauze.
Pentru definirea principalelor reguli INCOTERMS s-au luat în considerare ca
punct de plecare: predarea mărfii, stabilimentul vânzătorului şi cel al cumpărătorului2;
regulile privesc obligaţiile fiecărei părţi, care sunt grupate în zece articole, cu titluri
identice pentru toate regulile.
Datorită evoluţiei semnificative a comerţului internaţional, în vederea punerii la
dispoziţie a comercianţilor a unor reguli în interpretare a condiţiilor comerciale utilizate
frecvent în comerţul internaţional, Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a elaborat
un set de condiţii de livrare destinate interpretării acestora în domeniul vânzării
internaţionale, reguli care erau în practica comerţului internaţional nişte cutume, dar care
nu aveau aceeaşi semnificaţie pentru comercianţii din diferite ţări.
Cuvinte-cheie: INCOTERMS, termeni internaţionali de comerţ, vânzare succesivă, comerţ
domestic, clauze, grupe
Rezumat
Dispoziţiile actuale şi imperative ale art. 16 din Codul muncii instituie forma
scrisă ad validitatem a contractului individual de muncă în dreptul muncii românesc prin
Legea nr. 40/2011. Această formă este impusă pentru orice tip de contract individual de
muncă întrucât textul arătat nu operează nicio distincţie. Nerespectarea formei scrise la
încheierea contractului individual de muncă este sancţionată cu nulitatea absolută a
convenţiei, sancţiune care poate fi însă acoperită de părţi prin îndeplinirea ulterioară a
acestei condiţii. Părţile au posibilitatea de a constata nulitatea intervenită, dar şi de a
stabili, potrivit legii, efectele sale. În cazul în care părţile nu sunt de acord asupra nulităţii
contractului, nulitatea poate fi constatată prin hotărârea instanţei judecătoreşti
competente. Constatarea, respectiv declararea nulităţii, produce efecte numai pentru viitor.
Întrucât nerespectarea formei scrise afectează întreg contractul, suntem în prezenţa unei
nulităţi totale, care, nevalidată de părţi, determină încetarea de drept a contractului
potrivit art. 56 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Art. 57 alin. 5 din Codul muncii nu
reglementează în detaliu efectele nulităţii, arătând doar că "persoana care a prestat
muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea
acesteia corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu", deci nu operează
retroactiv. Reglementarea nulităţii contractului individual de muncă în această manieră
atenuează impactul acestei cerinţe imperative.
Cuvinte-cheie: formă scrisă, ad validitatem, nulitate
Rezumat
Blocajele financiare determinate de criza economică din ultimii ani au obligat
mediul de afaceri, prin presiuni exercitate asupra legislativului şi prin reglementări ale
instituţiilor asociative proprii (camerele de comerţ), să pretindă măsuri concrete care să
conducă spre o mai rapidă şi mai puţin costisitoare finalizare a litigiilor comerciale.
În perioada 2010-2011, acestea s-au concretizat prin adoptarea Legii
nr. 202/2010 şi a noilor reguli de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă CCIR. Modificările normelor arbitrale vizează simplificarea
procedurii, dar cele de esenţă – posibilitatea atacării cu acţiune în anulare a încheierilor
de suspendare a arbitrajului ori de încuviinţare a unor măsuri asiguratorii/vremelnice,
care ar conduce la accelerarea soluţionării cauzelor – sunt inaplicabile, nefiind corelate
cu dispoziţiile rigide ale actualului şi noului CPC.
În esenţă, modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 urmăresc reducerea duratei
de soluţionare a litigiilor (procedura de citare, preschimbarea termenului, amânarea
cauzelor). De asemenea, s-a limitat posibilitatea casării cu trimitere spre rejudecare.
Modificări interesând concret mediul de afaceri constau şi în introducerea
medierii, ca procedură prealabilă, actul normativ precizând suspendarea termenului de
prescripţie pe durata medierii, dreptul judecătorului de a amenda părţile care nu se
prezintă la mediere, deşi au acceptat-o.
Cuvinte-cheie: mediu de afaceri, reforma, norme de procedură arbitrală, mediere
|
|
|
Autor: Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU
